Te trezesti intr-o zi visand la nimic si impartindu-ti nimicul cu el. Te trezesti spunand “Buna dimineata!” deschizandu-ti sufletul catre acelasi nimic. Nimicul devine  tot. Nu mai ai nevoie de nimic, sau cel putin asa crezi., cand de fapt ai nevoie de tot. Pretextele  nu-si au rostul in nimc. In nimic(sau in tot, dupa caz) nu e nevoie de scuze. Si nu exista greseli.

Asa am invatat ca orice traire isi are dimineata ei. Orice idee incepe cu un soptit: “Buna dimineata”.

Si ca nu trebuie sa iti deschizi sufletul catre nimic.