Am invatat sa ma bucur de aer. Sau de flori. Sau de oamenii care zambesc. E atat de simplu sa te bucuri de ce ai sau chiar de ce nu ai! Stiu ca suna ca niste cuvinte cantate de o hippyoata dar…e atat de simplu. Ca si cum mi-ar curge primavara prin vene…ca si cum ochii mei sunt injectati cu clorofila. Primavara ochii mei sunt verzi. Primavara, aerul imi clateste plamanii chiar daca tusesc. Ca si cum ni s-ar impregna in suflete frumusete. Chiar si daca nu am nimic ma bucur. Ma bucur ca nu mai am nimic. Ma bucur ca ma suna mama si sora mea de acasa. Povestile sunt mai sincere cand e primavara. Oamenii sunt mai sinceri. Sau daca nu sunt par. De ce sa refuzi soarele? De ce sa stai in camera cu ochii beliti la ecranul asta plat si rece?? De ce sa te amagesti cu un oarecare MrRight agatat pe net primavara trecuta, cand poti sa privesti ochii sinceri si reali ai altora pe o strada… Exista atatea moduri de a te bucura de tinerete si inceput de viata! Incepand cu a refuza sa fii lasat in plin parc cu ochii in soare(intr un sens metaforic si nu numai!), chiar daca el a intarziat iarasi 15 minute… sau a refuza sa te simti ca un oarecare exemplar uman cand iti doresti sa te simti special. Primavara iti ofera ocazia sa te hranesti cu soare si placere cat cuprinde! Oda primaverii!